“Din Apostol Citire….”
Pr. James Thornton
Ed. Egumenița
Trad.: Radu Hagiu
“A Binevoit Dumnezeu”
Duminica a douăzecea după Rusalii
Galateni 1, 11-19
Apostolul ce s-a citit în această Duminică face parte din Epistola către Galateni a Sfântului Pavel. Să începem cu întrebarea „Cine erau galatenii?” Cuvântul „galatean” vine de la „Galatia”, numele unui trib care a plecat din Galia, în Europa Apuseană (Galatai era cuvântul grecesc pentru gali), a trecut prin Câmpia Dunării şi Balcanii de astăzi, şi în cele din urmă a cotropit şi cucerit o mare parte din centrul Asiei Mici (Turcia de astăzi); toate acestea s-au petrecut cu trei veacuri înainte de Naşterea lui Hristos. Galatenii erau un neam celtic care, la timpul Sfântului Pavel, se amestecase cu grecii, elenizându-se apoi în parte, ajungând să folosească limba greacă împreună cu dialectele lor de baştină.
In primul veac al epocii creştine, atunci când Sfântul Pavel şi-a scris Epistola, termenul „Galatia” desemna o provincie a Imperiului Roman pe care romanii o extinseseră în scop administrativ, încât cuprindea nu numai teritoriul Galatei originale, ci şi un număr de alte districte, în mare parte la sudul acesteia. Sfântul Pavel a vizitat Galatia – probabil partea sudică a provinciei (deşi acest lucru nu este încă limpede), ce fusese adăugată de romani la vechea Galatie – şi a întemeiat acolo, în timpul călătoriilor sale misionare, noi Biserici.
Am spus mai demult că, după ce Sfântul Pavel întemeia noi obşti creştine în ţinuturile pe care le vizitase, adesea, după o vreme de la plecarea sa, izbucneau neînţelegeri. Cel Viclean, care ura să vadă cum creşte Biserica Ortodoxă, a fost cel ce a aţâţat vădit aceste certuri. Astfel că Sfântul Pavel s-a luptat cu pana sa cea insuflată să aducă din nou în sânul acestor comunităţi înţelegerea şi ortodoxia. Aceste neînţelegeri erau de obicei de două feluri, oglindind natura celor două grupuri din care proveneau noii creştini.
