Sf. Ioan Gura de Aur – Omilie la Apostolul din Duminica a opta dupa Rusalii

„Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei Întâi către Corinteni „

Sf. Ioan Hrisostom

Editura Sofia, Bucureşti, 2005

Sursa: www.ioanguradeaur.ro

Dacă noi ne vom îngriji de a avea o viaţă neprihănită, vom putea atrage şi pe Elini la creştinism

Tu însă dovedeşte-mi că Petru a fost învăţat sau că Pavel a fost un mare cărturar. Dar nu vei putea, fiindcă amândoi au fost bărbaţi simpli, amândoi ne-cărturari. Deci, după cum Hristos a zis la urmă ucenicilor săi, cărora le arătase puterea sa în Palestina mai întâi, „Când v-am trimis pe voi fără pungă, şi fără de traistă, şi fără de încălţăminte, avut-aţi lipsă de ceva?” (Lc. 22, 35), iar atunci când i-a trimis în lumea întreagă, le-a dat voie ca să ia cu dânşii şi pun­gă, şi traistă, şi încălţăminte, tot aşa şi aici. Căci ceea ce se caută este a se ară­ta puterea lui Hristos, astfel încât înţelepciunea lumii să nu poată scoate pe cei ce s-au apropiat prin credinţă. Când deci Elinii învinovăţesc pe ucenici că au fost oameni simpli şi necărturari, apoi noi atunci mai mult să-i învinuim chiar şi decât dânşii. Să nu zică cineva că Pavel a fost înţelept, ci lăudând pe acei bărbaţi mari şi admiraţi de dânşii pentru înţelepciunea şi meşteşugul ritoricesc, noi să zicem că cei dintre noi au fost cu toţii oameni simpli şi necărturari. Prin aceasta nu puţin îi vom doborî, şi astfel biruinţa noastră va fi strălu­cită. Acestea le-am spus pentru că am auzit pe un Creştin vorbind cu un Elin lucruri de râs şi în toiul vorbirii fiecare dintre dânşii înlăturând cele ale lor. Ceea ce trebuia să spună Creştinul, aceea spunea Elinul, şi ceea ce trebuia să spună Elinul aceea spunea Creştinul. Fiind vorba despre Pavel şi Platon, Eli­nul încerca să dovedească că Pavel a fost prost şi necărturar, pe când Creşti­nul, în simplitatea lui, încerca să dovedească că Pavel a fost mai învăţat decât Platon. Astfel că biruinţa a fost de partea Elinului, căci cuvântul lui a stăpâ­nit. Intr-adevăr, dacă Pavel ar fi fost mai învăţat decât Platon, apoi atunci mulţi ar putea zice cu drept cuvânt că el a covârşit nu prin har, ci prin puterea şi prin măiestria cuvântului. Aşa că cele vorbite de Creştinul acela au fost în folosul Elinului, iar cele spuse de Elin erau în folosul Creştinului. Dacă Pa­vel a fost necărturar, după cum zicea Elinul, şi cu toate acestea el a stăpânit şi a fost mai mare decât Platon, apoi fireşte că biruinţa este strălucită, fiindcă acest necărturar a încredinţat pe toţi ucenicii lui şi i-a tras către dânsul. De aici dar se vădeşte că propovăduirea Evangheliei s-a făcut nu întru înţelepciunea omenească, sau după cum zice el aici: „nu întru înţelepciunea cuvântului”, ci întru harul lui Dumnezeu.

Pr. James Thornton – Predica la Apostolul din Duminica a opta dupa Rusalii

“Din Apostol Citire….”

Pr. James Thornton

Ed. Egumenița

Trad.: Radu Hagiu

“Cu totul uniţi”

Duminica a opta după Rusalii

1 Corinteni 1, 10-17

Apostolul ce s-a citit azi face parte din Epistola Întâi către Corinteni a Sf. Apostol Pavel; este un fragment în care marele apostol se împotriveşte cu tărie unui fenomen  destul de obişnuit firii căzute a omului: dezbinarea. Dezbinările sunt fireşti pentru firea căzută a omului, pentru temperamentul său căzut. În lumea politicii, indiferent de forma de guvernare a unui popor, se formează îndată partide. Sub formele dictatoriale de guvernare, aceste partide pot fi coaliţii sau facţiuni neoficiale, în timp ce sub regimurile democratice ele sunt, de obicei, oficiale. Şi totuşi, de vreme ce dezbinarea este o boală a omenirii, se ivesc mereu altele noi. Acestea pot fi alianţe motivate de atracţia oamenilor faţă de anumite persoane înzestrate cu o personalitate puternică sau pot avea ca temei idei şi doctrine precum liberalismul, conservatorismul, monarhismul, republicanismul, socialismul, liber-iniţiativa sau oricare altele.

Este cunoscut faptul că, chiar şi înăuntrul partidelor politice, al partiduleţelor, al sub-partidelor, în mod inevitabil, unii susţin o poziţie mai intransigentă, alţii una mai moderată, şi tot aşa. Însăşi cuvântul „partid” provine din cuvântul „parte” (ca opus al „întregului”), iar parte vine de la verbul latinesc „partire”, care înseamnă „a despărţi”, sau „a separa”. Cele spuse mai sus, despre tărâmul politicii, sunt adevărate şi în ce priveşte aproape toate instituţiile omeneşti. Oamenii pot fi uniţi în anumite lucruri, însă despărţiţi inevitabil în altele. Faptul că oamenii nu se înţeleg în aproape orice chestiune pe care ne-o putem închipui este, după cum am observat deja, un însemn al firii căzut a omului.

Spre deosebire de dezbinare, unitatea sau unirea aparţine firii lui Dumnezeu. Desigur, este vorba de unirea în adevăr şi dreptate, nu de una a adevărului cu minciuna şi greşeala, nici a binelui cu răul. Despărţirea celor ale lui Dumnezeu de cele potrivnice Lui reprezintă în sine binele şi răul, căci minciuna şi greşeala, daca sunt amestecate cu adevărul, îl vor compromite în mod fatal; asemenea şi răul, dacă este amestecat cu binele. Aici se găseşte marea greşeală a ecumenismului politic contemporan – în credinţa că pot fi unite grupări religioase cu teologii diferite.