Apostolul zilei

Joi, 16 Aprilie 2009

Sursa: Ziarul Lumina

„Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.” (I Corinteni 11, 23-32)

Acest fragment apostolic se citeşte în timpul Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare din Joia Patimilor. Tot în această slujbă, imnul heruvic este diferit faţă de cel din cursul anului bisericesc, punând în cântare troparul care este rostit de credincioşi înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii: „Cinei Tale celei de Taină, astăzi Fiul lui Dumnezeu părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda”. Biserica a concentrat în acest imn liturgic învăţătura pe care Hristos Domnul o predă înainte de Patima şi Învierea Sa, anume că în fiecare Sfântă Liturghie stăm la masă cu El şi-L primim pe El. Liturghia nu ne duce în trecut, ci ne aduce în prezent şi în prezenţa Domnului istoriei. Astăzi şi acum El Se dăruieşte pe Sine, cu Trupul şi Sângele Său spre a fi consumat, pentru a fi interior nouă, ca noi să putem deveni interiori Lui. Nu poţi descrie în cuvinte ce se întâmplă pe sfânta masă în timpul Liturghiei, poţi doar simţi. Nu poţi vorbi despre dragoste şi să spui totul, poţi simţi însă totul atunci când iubeşti. Dar Sfântul Pavel, în apostolul de astăzi, ne avertizează să nu ne apropiem de Hristos Euharistic cu indiferenţă şi fără cercetare. De aceea ne spune apostolul că unii s-au îmbolnăvit sau au murit, nu pentru că Hristos este un tiran, ci pentru că firea noastră se revoltă atunci când este obligată să facă gesturi şi să exprime atitudini nefireşti, când o obligăm să fie indiferentă sau dispreţuitoare faţă de Creatorul ei. „Nu îţi voi da sărutare ca Iuda” ne învaţă Biserica să spunem înainte de apropierea de Sfântul Potir, pentru a nu trăda încrederea pe care Dumnezeu o dăruieşte omului, şi anume posibilitatea fiinţei umane de a-L primi în trupul său spre hrană pe Creatorul Atotputernic. Nu Îl vom trăda pe Hristos Domnul primindu-l în noi, dar săvârşind în viaţă fapte contrare poruncilor Lui.

Apostolul zilei: În Sfânta Euharistie se află temelia Bisericii

Vineri, 08 August 2008

Sursa: Ziarul Lumina

„Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări, şi în parte cred. Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi. Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului; căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată. N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.” (I Corinteni 11, 17-31)

Dacă până acum Sfântul Apostol Pavel a dat sfaturi Bisericii din Corint, atunci când vorbeşte de frângerea pâinii el se foloseşte de toată autoritatea sa de apostol, bine ştiind că în Sfânta Euharistie se află temelia Bisericii. Corintenii se adunau, dar nu spre a spori binele din mijlocul lor, ci, dimpotrivă, pentru a accentua răul şi dezbinarea. Cearta în cuvinte se poate uşor transforma în dezbinări, orgoliul omenesc poate răni şi despărţi cu uşurinţă. Adunarea din Biserică are scopul de a nivela despărţirile şi a de a împăca disputele, iar acest fapt se poate face doar în cadrul Sfintei Euharistii, taină a unirii şi a iubirii. Apostolul Pavel ne avertizează că acela care dispreţuieşte Sfânta Împărtăşanie dispreţuieşte Biserica lui Hristos, iubirea şi jertfa Lui. Atunci când mâncăm Sfântul Trup şi bem Sfântul Sânge, „moartea Domnului vestim până când va veni”. Această vestire nu este o simplă proclamare, expunere, ci este însuşi conţinutul vieţii noastre. Noi trăim moartea lui Hristos, nu numai ca moartea unui om drag, ci moartea Creatorului care a suferit pentru noi, creatura. Recunoaştem şi mulţumim că jertfa Lui ne-a adus bucurie şi înviere, iar în sfântul potir se află El, Domnul. Aşadar, cine se apropie de paharul euharistic, “cu nevrednicie”, se face vinovat faţă de Trupul şi Sângele Domnului. Rugăciunile dinainte de primirea Sfintei împărtăşanii vorbesc despre cât de nevrednic este omul să-L primească pe Hristos, dar tot ele ne spun cât de smerit este Dumnezeu, Care se lasă primit şi se uneşte spre a vindeca nevrednicia umană. Nimeni nu este vrednic, dar puţini ştiu să recunoască această stare şi se consideră îndreptăţiţi, superiori, apropiindu-se de sfântul potir plini de orgoliu. Textul pericopei apostolice de astăzi trebuie citit înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii, pentru că se vorbeşte clar şi lucid, cu mult realism, despre cum trebuie să o primim, sau mai bine zis să Îl primim pe Domnul.