Apostolul zilei: Căutarea vieţii veşnice ne deschide ochii să privim lucid viaţa pământească

Vineri, 29 August 2008

Sursa: Ziarul Lumina

„Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.” (I Corinteni 7, 24-35)

Învăţătura creştină nu este o înşiruire de reguli care să prevadă şi să reglementeze viaţa fiecărei persoane. În multe decizii ale vieţii de zi cu zi, credinciosul poate face paşii încrezători ai libertăţii, dar o libertate privită ca dar, şi nu ca posesie. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi celelalte se vor adăuga vouă”, ne spune Mântuitorul, adică simpla căutare a vieţii veşnice îţi deschide ochii să priveşti lucid viaţa pământească. În căutarea lui Dumnezeu trebuie luată şi decizia alegerii căsătoriei sau intrării în viaţă monahală. Apostolul nu ne dă un set de reguli, pe baza cărora să luăm această hotărâre, ci vorbeşte despre „starea în care suntem chemaţi”. Cu alte cuvinte, în adâncul sufletului este o chemare care nu este altceva decât răspunsul sufletului la căutarea omului. Astfel de decizii nu se iau raţional, implicând calcule omeneşti, prevederea şi construirea viitorului, ci se iau în acord cu dorinţa sufletului, cu ceea ce iubeşte sufletul şi nu prin ce gândeşte mintea doritoare de putere. Dar, acelaşi Apostol ne avertizează că decizia luată trebuie asumată, drumul ales devine singurul drum. Dacă regreţi o astfel de decizie, înseamnă că nu ţi-ai ascultat sufletul când ai luat-o. În general, atunci când înăbuşim dorinţa sufletească, iubirea din adâncul nostru, şi ne programăm viaţa, inevitabil ne vom întâlni cu regretul, cu dorinţa de a schimba ceea ce, din păcate, nu mai poate fi schimbat fără a produce răni adânci. Pe de altă parte, dorinţa sufletului în astfel de decizii duce la firescul vieţii, iar dacă încercăm să depăşim naturalul, nu facem decât să ne luptăm cu noi înşine, o luptă ce ne poate distruge.

Apostolul zilei: Iubirea multă te învaţă să fii credincios

Sambata, 23 August 2008

Sursa: Ziarul Lumina

„Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: dacă un frate are o femeie necredincioasă şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia? Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te! Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.” (I Corinteni 7, 12-24)

Ce l-a determinat pe Sfântul Apostol Pavel să recomande ca femeia credincioasă să rămână alături de bărbatul necredicios? Răspunsul îl găsim în taina iubirii, singura care poate schimba omul. Dragostea faţă de persoana iubită te face să renunţi la vicii considerate parte din fiinţa ta şi să te desparţi de obiceiuri cultivate îndelung. Dragostea transformă omul atât de mult, încât el însuşi se miră de puterea sufletească izvorâtă din iubire. Referindu-se la puterea iubirii, Sfântul Ioan Scărarul exclamă: „Fericit este cel care are o aşa dragoste faţă de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit de iubita sa”. În acest context înţelegem de ce „bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios”. Atunci când între ei există iubire, imposibilul devine posibilitate, cel mult depărtat de Dumnezeu găseşte calea credinţei prin credinţa celei iubite. Pe de altă parte, iubirea deschide drumul cunoaşterii, al descoperirii sufletului, al primirii şi oferirii. Iar atunci când necredinciosul iubit şi iubitor descoperă în adâncul sufletului iubit taina credinţei, şi o vede intim legată de viaţa celui de lângă el, iubirea multă îl învaţă să fie şi el credincios.

Apostolul zilei: Viitorul se construieşte după dorinţa sufletului

Joi, 31 Iulie 2008

Sursa: Ziarul Lumina

„Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.” (I Corinteni 7, 24-35)

Învăţătura creştină nu este o înşiruire de reguli care să prevadă şi să reglementeze viaţa fiecărei persoane. În multe decizii ale vieţii de zi cu zi, credinciosul poate face paşii încrezători ai libertăţii, dar o libertate privită ca dar, şi nu ca posesie. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi celelalte se vor adăuga vouă” ne spune Mântuitorul, adică simpla căutare a vieţii veşnice îţi deschide ochii să priveşti lucid viaţa pământească. În căutarea lui Dumnezeu trebuie luată şi decizia alegerii căsătoriei sau intrării în viaţă monahală. Apostolul nu ne dă un set de reguli, pe baza cărora să luăm această hotărâre, ci vorbeşte despre „starea în care suntem chemaţi”. Cu alte cuvinte, în adâncul sufletului este o chemare care nu este altceva decât răspunsul sufletului la căutarea omului. Astfel de decizii nu se iau raţional, implicând calcule omeneşti, prevederea şi construirea viitorului, ci se iau în acord cu dorinţa sufletului, cu ceea ce iubeşte sufletul, şi nu prin ce gândeşte mintea doritoare de putere. Dar acelaşi apostol ne avertizează că decizia luată trebuie asumată, drumul ales devine singurul drum. Dacă regreţi o astfel de decizie, înseamnă că nu ţi-ai ascultat sufletul când ai luat-o. În general, atunci când înăbuşim dorinţa sufletească, iubirea din adâncul nostru, şi ne programăm viaţa, inevitabil ne vom întâlni cu regretul, cu dorinţa de a schimba ceea ce, din păcate, nu mai poate fi schimbat fără a produce răni adânci. Pe de altă parte, dorinţa sufletului în astfel de decizii duce la firescul vieţii, iar dacă încercăm să depăşim naturalul nu facem decât să ne luptăm cu noi înşine, o luptă ce ne poate distruge.

Apostolul zilei: Cel depărtat de Dumnezeu poate găsi calea prin credinţa celei iubite

Miercuri, 30 Iulie 2008

Sursa: Ziarul Lumina

„Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia? Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te! Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.” (I Corinteni 7, 12-24)

Ce l-a determinat pe Sfântul Apostol Pavel să recomande ca femeia credinciosă să rămână alături de bărbatul necredicios? Răspunsul îl găsim în taina iubirii, singura care poate schimba omul. Dragostea faţă de persoana iubită te face să renunţi la vicii considerate parte din fiinţa ta şi să te desparţi de obiceiuri cultivate îndelung. Dragostea transformă omul atât de mult, încât el însuşi se miră de puterea sufletească izvorâtă din iubire. Referindu-se la puterea iubirii, Sfântul Ioan Scărarul exclamă: „Fericit este cel care are o aşa dragoste faţă de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit de iubita sa”. În acest context, înţelegem de ce „bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios”. Atunci când între ei există iubire, imposibilul devine posibilitate, cel mult depărtat de Dumnezeu găseşte calea credinţei prin credinţa celei iubite. Pe de altă parte, iubirea deschide drumul cunoaşterii, al descoperirii sufletului, al primirii şi al oferirii. Iar atunci când necredinciosul iubit şi iubitor descoperă în adâncul sufletului iubit taina credinţei, şi o vede intim legată de viaţa celui de lângă el, iubirea multă îl învaţă să fie şi el credincios.

Apostolul zilei: În cadrul familiei, cunoaştem tainic şi adânc valoarea iubirii

Marti, 29 Iulie 2008

Sursa: Ziarul Lumina

„Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.” (I Corinteni 7, 1-12)

Sfântul Apostol Pavel expune în acest fragment din prima scrisoare către Biserica Corintului câteva îndemnuri practice privind viaţa conjugală. Criza familiei şi a căsniciei îşi găseşte puncte de rezolvare în însuşi cuvântul Scripturii. Citind aceste rânduri, vedem cât de actual poate fi, în sfaturi practice, un cuvânt scris în primul veac creştin. Ceea ce este firesc nu este necurat, legea rânduită de Dumnezeu nu poate fi supusă criticii unor oameni, care doresc să exprime un rigorism exagerat. A fi uman nu înseamnă a nega spiritualul, ci prin umanitate şi omenitate poţi atinge culmi spirituale. Astfel, căsătoria devine în Biserica Ortodoxă una dintre cele şapte taine, pusă alături de Sfântul Botez sau Sfânta Euharistie. În cadrul familiei, putem cunoaşte tainic şi adânc valoarea iubirii. Creştinismul a aşezat căsătoria creştină pe temelia realităţii, subliniind priorităţile ei, evidenţiind dragostea care uneşte şi schimbă. Sfântul Pavel este împotriva divorţului, urmând cuvântul Mântuitorului: „ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Căsătoria este darul lui Dumnezeu, ce îi leagă pe soţi într-un singur trup şi care se trăieşte în legătură de fidelitate toată viaţa. Interzicerea divorţului nu este o lege neîndurătoare, dar este periculos să fii mai îndurător decât Dumnezeu.