Apostolul zilei: Dumnezeu poate să Se dăruiască deplin credinciosului curat, chiar prin mâinile unui slujitor nevrednic

Joi, 05 Februarie 2009

Sursa: Ziarul Lumina

“Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos? Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune. Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere: păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.” (I Petru 4, 12-19 şi 5, 1-5)

Sfântul Apostol Petru se adresează atât păstorilor de suflete, cât şi păstoriţilor, arătând misiunea sacerdotală, dar şi obligaţiile credincioşilor. Preotul are misiunea de a se apleca către fiecare om, de a nu cataloga pe unul spurcat sau pe altul curat, ci de a curăţi şi pe cel necurat. Dincolo de tot ceea ce este omenesc şi supus greşelii, preotul aduce binecuvântarea şi prezenţa lui Dumnezeu. Supunerea faţă de ierarhie aduce unitate în Biserică. De asemenea, preotul va fi judecat de Cel care i-a rânduit misiunea sacerdotală. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că suntem fericiţi atunci când cinstim un preot nevrednic, pentru că atunci cinstim harul şi nu persoana. Nu detaliile personale, nu viaţa privată, ci misiunea asumată trebuie privită mai întâi. Dacă Dumnezeu a ales să aducă iertarea, să răspândească învăţătura şi să fie dăruit, cu Trupul şi Sângele Său din sfântul potir, de către un om ce a primit harul preoţiei, nouă nu ne este dat să judecăm şi să evaluăm această realitate. Ştie Dumnezeu că fiecare om are şi slăbiciuni, dar întotdeauna poate să Se dăruiască deplin credinciosului sincer şi curat, chiar prin mâinile unui slujitor plin de păcate.

Apostolul zilei: Când din iubire îndrepţi pe cineva, Dumnezeu acoperă şi multele tale greşeli

Miercuri, 04 Februarie 2009

Sursa: Ziarul Lumina

„Aşadar, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze după Dumnezeu cu duhul. Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni. Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.” (I Petru 4, 1-11)

Dacă luăm aminte la viaţa vârstnicului Apostol Petru, observăm atât păcatul lepădării de Hristos, cât şi iubirea Mântuitorului, Care, după Înviere, Se îndreaptă către el şi, plin de dragoste, cu multă delicateţe, iniţiază un dialog pentru a-l ajuta pe ucenic să-şi facă sufletul să vorbească. Dincolo de cuvinte, Dumnezeu-Cuvântul, descoperind dragostea şi prietenia, îl iartă fără a-i reproşa nimic, îi vindecă amintirea înlocuind-o cu iubirea, şterge trecutul făcând din prezent un alt început. În acest context, relatat de Sfânta Evanghelie după Ioan, înţelegem de ce Sfântul Petru exclamă în prima sa epistolă: „Dragostea acoperă mulţime de păcate” (I Petru 4, 8). Acest cuvânt ne duce cu gândul la o întâmplare din Pateric, cuprinsă în vieţuirea avvei Ammona. Părintele Patericului este chemat de părinţii din comunitate să meargă la chilia unui frate „cu nume rău”. În chilia acestuia din urmă intrase o femeie, iar comunitatea voia să-l vădească şi să-l pedepsească. Avva Ammona, recunoscut pentru discernământul său, intră alături de toţi în chilia respectivului şi se aşază pe un chiup, un vas mare de lut. Dumnezeu îi descoperise că acolo fratele cu nume rău ascunsese femeia. Ceilalţi au căutat mult şi nu au aflat nimic, iar părintele Ammona i-a certat. După ce au plecat toţi, un singur cuvânt i-a adresat fratelui: „Ia seama la tine”. Interesant este că din exemplul părinţilor singuratici şi simpli învăţăm iubirea de oameni şi deprindem atitudini sociale ziditoare. Poate că doar în simplitate dragostea este năzuită şi poate fi vestită. Pilda din Pateric se încheie aici, pentru din acest moment viaţa acestui frate se schimbă, păcatele lui sunt acoperite, iar virtuţile încep a fi descoperite. Dragostea te învaţă cum să îndrepţi pe cineva fără să îi jigneşti şi fără să-i anulezi libertatea, să-i descoperi greşelile fără a i le arăta. Atunci când din iubire şi cu iubire îndrepţi pe cineva, Dumnezeu acoperă şi multele tale greşeli.