Sfintii Apostoli Petru si Pavel

martie 29, 2009

Pr. James Thornton – Predica la Apostolul din Duminica Sf. Ioan Scararul

„Din Apostol Citire….”

Pr. James Thornton

Ed. Egumenița

Trad.: Radu Hagiu

ANCORA SUFLETULUI”

Predică la Epistola către Evrei a Sfântului Pavel (6:13-20),

în Duminica a Patra a Postului Mare,

Duminica Sfântului Ioan Scărarul

In vremurile de demult, să navighezi pe mările îndepărtate era o îndeletnicire primejdioasă, când chiar şi cele mai mari corăbii erau, după standardele moderne, mici, lente şi ciudat alcătuite. Şi, totuşi, ele navigau prin Marea Mediterană şi uneori prin Oceanul Atlantic, de-a lungul ţărmurilor Peninsulei Iberice (Spania şi Portugalia de astăzi), şi mai departe, în larg, preţ de câteva sute de kilometri. Cea mai mare primejdie în acele zile era vremea rea, venită pe neaşteptate. Talazurile uriaşe şi vânturile puternice puteau arunca încoace şi-ncolo aceste vase mici, răsturnându-le, scufundându-le sau aruncându-le drept într-un ţărm stâncos, unde se sfărâmau în bucăţi. Nenumărate corăbii au pierit de-a lungul veacurilor, şi o dată cu ele s-au pierdut nenumărate vieţi. Toată lumea cunoştea în acele zile primejdiile călătoriei pe mare. Aceasta este pricina pentru care scriitorii creştini timpurii foloseau atât de des metafore legate de navigaţie atunci când vorbeau despre Biserică sau despre lupta omului din viaţa pământească. Biserica este o „corabie a mântuirii pe o mare a vieţii în furtună”, spuneau ei, şi toată lumea ştia întocmai ce vroiau să zică, de vreme ce marea era cea mai primejdioasă cale de călătorie.

În Epistola ce s-a citit astăzi, Sfântul Pavel foloseşte o metaforă legată de navigaţie, cea de ancoră a sufletului, pentru a se face înţeles atunci când vorbeşte despre trebuinţa de nelipsit a nădejdii. El îşi îndeamnă cititorii să aibă nădejde în făgăduinţele lui Dumnezeu. La întemeierea Vechiului Legământ, Dumnezeu i-a făcut Sfântului Patriarh Avraam (cca. 2096 î.Hr. – cca. 1921 î.Hr.) mai multe făgăduinţe, pe care le-a înmulţit, apoi, cu noile făgăduinţe către cei ce ţin Noul Legământ, Legământul lui Hristos Iisus. Aşa cum Sfântul Avraam a avut răbdare aşteptând împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu, aşa trebuie să avem şi noi răbdare. Dumnezeu îşi va îndeplini întotdeauna făgăduinţele, căci, după cum zice Apostolul Pavel,  cu neputinţă este să  mintă Dumnezeu. Într-această nădejde şi ţinându-se cu putere de ea îşi află creştinii limanul. Mai mult, pentru creştinul credincios, nădejdea devine o ancoră a sufletului de-a lungul întregii sale vieţi, orice greutăţi ar întâmpina, oricât de învolburată ar deveni marea vieţii.

Ce este, însă, nădejdea creştină? Mitropolitul Filaret al New York-ului, Întâi-Stătătorul Bisericii Ruse de peste Graniţe până la adormirea sa în 1985, vorbea despre nădejde folosind următoarele cuvinte: „Nădejdea creştină poate fi definită ca amintirea sinceră, vie, a lui Dumnezeu, legată nedespărţit de încredinţarea dragostei şi a ajutorului Său Părintesc. Cel ce are o astfel de nădejde întotdeauna şi pretutindenea se simte sub ocrotirea Părintelui, aşa cum şi vede pretutindenea şi pururea în lumea materială, deasupra sa, nemărginita împărăţie a cerurilor. Aşadar, un creştin ortodox ce nădăjduieşte în Dumnezeu nu va deznădăjdui nicicând, nu se va simţi niciodată deznădăjduitor de singur”. Mitropolitul continuă şi zice: „O împrejurare poate părea fără de nădejde doar unui necredincios. Un credincios, cel ce nădăjduieşte în Dumnezeu, ştie apropierea Acestuia de inima omului necăjit şi va afla intru Dânsul mângâiere, îmbărbătare şi ajutor”.

Să fie limpede că făgăduinţele lui Dumnezeu în care ne punem nădejdea au mai mult de-a face cu viaţa viitoare decât cu viaţa noastră de pe pământ. Nu ni s-au făgăduit vieţi fericite, fără de durere, aici, pe pământ. Nu ni s-au făgăduit mari bogăţii şi putere pe pământ, aşa cum afirma unii predicatori sectari, care îşi etalează fără de ruşine propriul stil hedonist de viaţa înaintea discipolilor lor şi batjocoresc hulitor făgăduinţele lui Dumnezeu ca fiind „luna de pe cer”, o promisiune deşartă. Adevărul este ca, până la urmă, nu putem evita o doză – de obicei una mare – de dureri, necazuri şi dezamăgiri în viaţa aceasta. Strămoşii noştri duhovniceşti, atât din vremurile străvechi cât şi din cele apropiate nouă, care au mers la moarte pentru Hristos, au înţeles pe deplin ce înseamnă făgăduinţele lui Dumnezeu. De fapt, durerea, necazurile şi dezamăgirile sunt necesare dacă vrem să-i îngăduim caracterului nostru duhovnicesc să se lase modelat de Dumnezeu, spre a ne întări duhovniceşte şi a fi mai vioi. Aşa că, în pofida celor mai rele lucruri pe care lumea ni le poate da, trebuie să ne păstrăm puternică nădejdea în Dumnezeu. Trebuie să păstrăm puternică acea amintire vie a lui Dumnezeu» a dragostei Sale şi a făgăduinţelor Sale precum o ancoră uriaşă.

Mitropolitul Filaret spune: „Cununa şi culmea nădejdii creştine se află în viitor. Noi, creştinii ortodocşi, ştim că Simbolul nostru de Credinţă (Crezul), în care sunt adunate toate adevărurile de bază ale creştinismului, se încheie cu cuvintele: «Aştept (adică: nădăjduiesc şi năzuiesc spre) învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină. Amin». Deci împlinirea desăvârşită a luminoasei nădejdi creştine va avea loc atunci când viaţa va birui în cele din urmă moartea şi adevărul lui Dumnezeu, neadevărul lumii. Atunci toată suferinţa va fi tămăduita, căci va şterge Dumnezeu toată lacrima de la ochii lor, şi moartea nu va mai fi încă; nici plângere, nici strigare, nici durere nu va mai fi   … şi veselie veşnică (va fi) peste capul lor.

Precum corăbiile, şi oamenii au nevoie de ancore. Vieţile unor oameni sunt precum o corabie, mereu „cu pânzele sus, dar fără ancoră”, ca să folosesc o expresie a istoricului britanic baronul Thomas Babington Macaulay (1800-1859). Cu fiecare modă sau curent trecător, ei sunt suflaţi într-o nouă direcţie. Intr-o zi, îşi lasă părul lung până la umeri; apoi, la scurtă vreme, şi-l pun să stea ridicat în cap, arătând precum un om îngrozit de o nălucă. Într-o zi, poartă o ţinută foarte bărbătească, apropiată de stilul auster al soldaţilor; în altă zi, poartă cercei, precum femeile, şi tatuaje pe tot trupul, precum barbarii. Într-o zi sunt interesaţi de astrologie, într-alta de budhism, într-alta de socialism, iar într-alta de darwinism sau de alta filosofie atee. Intr-o zi sunt dăruiţi soţiilor şi copiilor, iar în altă zi se „îndrăgostesc” de altcineva şi astfel, îşi împing familiile înspre dezastru şi tragedie. Aceşti oameni nu au o ancoră şi, din această pricină, nu vor găsi niciodată un liman unde să se adăpostească de cumplitele vânturi ale lumii Şi, după ce toate s-au sfârşit, astfel de oameni privesc îndărăt şi văd că şi-au petrecut întreaga viaţă fugind doar după nişte amăgiri deşarte; se uită înapoi şi zăresc o viaţă asemănătoare unui câmp cu ruine.

Dimpotrivă, creştinul ortodox are ancora nădejdii, o ancoră ce îl tine neclintit, o ancoră ce împiedică naufragiul, o ancoră ce insuflă încrederea în viitor, un puternic simţământ al datoriei, un puternic simţământ al vredniciei chemării de creştin şi o stăpânire plină de bărbăţie atunci când are de-a face cu nechibzuitele toane ale trupului şi ale minţii, care încearcă să ne lipsească de acea vrednicie.

Nădejdea este una din cele trei virtuţi creştine de căpătâi, celelalte două fiind credinţa şi dragostea. Să purtăm de grijă acestei virtuţi a nădejdii, căci cere o atenţie statornică. Aşa cum ancora unui vas rugineşte şi se va deteriora de la sarea ce se găseşte în mare, la fel şi ancora nădejdii se va deteriora în atmosfera corozivă a acestei lumi, dacă nu este îngrijită. Să ne întărim nădejdea prin rugăciune şi prin citirea scrierilor duhovniceşti, îndeosebi a Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: