„Din Apostol Citire….”
Pr. James Thornton
Ed. Egumenița
Trad.: Radu Hagiu
„Te va lumina Hristos”
Duminica a douăzeci şi şasea după Rusalii
Efeseni 5, 8-19
In fragmentul citit astăzi din capitolul cinci al epistolei către Efeseni, Sfântul Apostol Pavel adresează cititorilor săi un avertisment tăios de a căuta lumina lui Hristos şi a se feri de întunericul răului. Bunătatea şi dreptatea şi adevărul sunt cele care vor zămisli roadă Duhului ce se naşte din lumină? Întunericul răului, dimpotrivă, este fără de roadă şi aduce doar moarte. Nu trebuie să fim părtaşi la lucrurile cele fără de roadă ale întunericului, ne previne Sfântul Pavel, ci mai vârtos să le şi mustrăm adică să facem vădită despărţirea noastră de ele. Puterile întunericului sunt prinse în nişte lucrări ascunse, atât de josnice, încât, scrie Sfântul Pavel, ruşine este a le şi zice . Trebuie totuşi să le mustram sau să le certăm, aducându-le astfel la lumină şi risipind întunericul.
Trebuie să adaug că mustram sau certăm nu atât „molestându-i” verbal pe cei ce săvârşesc fapte necuviincioase (deşi este uneori nevoie şi de aşa ceva, atunci când noi sau cei apropiaţi nouă suntem în primejdie), ci, mult mai important, prin trăirea vieţii noastre în virtutea creştină. Deosebirea dintre lumina care înconjoară viaţa cuvioasă şi întunericul unei vieţi păcătoase înfăţişează păcatul aşa cum este cu adevărat şl prin Dumnezeiescul Har, îl ruşinează pe păcătos, spre pocăinţă.
Sfântul Pavel citează apoi un fragment din ceea ce unii tâlcuitori cred că era o străveche cântare creştină: Deşteaptă-te cel ce dormi, şi te scoală din morţi, şi te va lumina Hristos. Toţi oamenii – ca şi toate animalele – trebuie să se odihnească zilnic, pentru a putea lucra. In aceste perioade, trupul rămâne mai mult sau mai puţin nemişcat, într-o stare în care nu-şi dă seama – sau îşi dă foarte puţin de cele din jur. în timpul somnului, mintea se găseşte într-o stare intermitentă de visare, care are doar o legătură parţială cu lumea reală. Pe scurt, în timpul somnului suntem rupţi vremelnic de lumea care ne înconjoară.
Când Sfântul Pavel spune deşteaptă-te, ne sfătuieşte să deschidem ochii spre realitate, să lăsăm deoparte visarea noastră deşartă. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte că aici este vorba de omul ce trăieşte în păcat, care nimic nu vede, ci visează şi îşi plăsmuieşte închipuiri amăgiri lumea aceasta să străduieşte să-i adoarmă |oameni şi îi încurajează să-şi risipească vieţile în visuri nesăbuite despre lucruri deşarte şi trecătoare. Creştinii, ml trebuie să trăiască în lumea reală. Ei trebuie să fie pe deplin conştienţi de realitatea răului, de realitatea vremelniciei acestei lumi şi a plăcerilor ei, de realitatea unei lumi ce trebuie să vină, când vom fi judecaţi, fie că I suntem sau nu pregătiţi pentru veşnicia cu Hristos. Aşa că noi, cei adormiţi, trebuie să ne trezim din visare, trebuie să ne sculăm din moartea păcatului şi să ne îndreptăm înspre lumina pe care ne-o dăruieşte Hristos. Sfântul Pavel înşiră apoi câteva elemente ale vieţii ortodoxe. Adevăraţii creştini trebuie să ia seama cu străşnicie cum umblă, nu ca neînţelepţii, ci ca înţelepţii. Omul cel neînţelept trăieşte pentru clipă, afundat în griji pentru confort, bani şi putere, nepăsător faţă de trecut şi de viitor. Omul cel înţelept, ştiind că viaţa pământească nu este nimic altceva decât un preludiu al vieţii veşnice pentru care ne-a zidit Dumnezeu, este mereu răscumpărând vremea, căci zilele cumplite sunt . Timpul Şi bunurile pământeşti par să ne aparţină, dar nu este aşa.
Bunurile pământeşti, în afara celor de care avem strictă nevoie ca să trăim, sunt împrumutate de Dumnezeu pentru a ne mântui sufletele noastre şi ale altora. Asemenea şi timpul. înţeleptul ştie că timpul i-a fost dat de Dumnezeu cu un scop anume şi de aceea îl petrece cu grijă, pentru ţeluri sfinte. Sfântul Ioan Gură de Aur desluşeşte acest mesaj: „Vremea nu este a voastră. Acum sunteţi străini, pribegi, de alt neam şi venetici; nu căutaţi cinste, nu căutaţi slavă, nu căutaţi stăpânire, nici răzbunare; şi duceţi-le pe toate şi, într-acest chip, «răscumpăraţi vremea»…”. Cu alte cuvinte, deoarece nu vom trăi veşnic pe pământ, cinstea, slava, stăpânirea şi răzbunarea de aici sunt trecătoare, precum flacăra plăpândă a unei lumânări. Mai mult, zilele cumplite sunt – să răscumpărăm, aşadar, puţinul nostru timp petrecându-1 în aşa fel, încât să înlăturăm o parte din răul zilei, împiedicând atingerea lăstarelor vicleniei şi lăsând răul să piară o dată cu trecerea fiecărei zile.
Următorul verset spune: Drept aceea, nu fiţi fără minte, ci pricepeţi ce este voia Domnului . Dacă suntem înţelepţi, ne vom strădui să ducem o viaţă dreaptă în Hristos şi, rugându-ne din inimă, vom dobândi înţelegerea voii Domnului. Apostolul ne spune să ne ferim a ne îmbăta cu vin, ci să ne umplem de Duhul. Vinul băut spre pierzare duce la întunecarea şi îngreuierea minţii. Acest lucru este adevărat şi despre alte excese, obiceiuri rele şi patimi nesănătoase. Sfântul Duh, pe care îl dobândim prin curăţirea inimilor noastre, aduce limpezirea minţii, ca să ne putem concentra cu toată atenţia la scopurile şi ţelurile plăcute lui Dumnezeu.
După ce am împlinit toate acestea – ne aminteşte sfântul Pavel -, să căutăm a vorbi în psalmi şi laude şi cântări duhovniceşti, lâudând şi cântând în inimile voastre Domnului. Cu alte cuvinte, trebuie să-I aducem neîncetat mulţumire lui Dumnezeu pentru toate. Suntem binecuvântaţi în viaţă cu multe lucruri bune? Să mulţumim Domnului pentru ele. Ne luptăm cu mari neputinţe şi greutăţi? Să mulţumim Domnului şi pentru ele, căci ne ajută să ne făurim caracterul făcându-ne mai plăcuţi lui Dumnezeu.
Au fost binevenite acum aproape două mii de ani aceste avertismente şi poveţe ale Sfântului Pavel. Erau atunci cu adevărat vremuri rele, vremuri întunecate, vremuri în care păcatul prinsese lumea cu putere în strânsoarea sa. Societatea era stricată până la măduvă. In orice cetate a Imperiului Roman domneau tot soiul de destrăbălări. Necuviinţa se etala cu o neruşinare deplină. Milioane de oameni erau traşi de păcat în prăpastia fără de fund a întunericului cel mai din afară. Sunt binevenite şi astăzi avertismentele Sfântului Pavel, pentru că lumea noastră, a celui de-al XX-lea veac, se aseamănă mult cu lumea celui dintâi veac. Sunt cu adevărat vremuri rele, vremuri întunecate, vremuri în care păcatul a prins lumea cu putere în strânsoarea sa. Societatea modernă este rea, degenerată, imorală şi stricată până la măduvă. în orice oraş al lumii domnesc tot soiul de destrăbălări. Necuviinţa se etalează cu o neruşinare deplină. Milioane de oameni sunt traşi în prăpastia fără de fund a întunericului celui mai din afară. Aceleaşi ispite care ucideau atunci sufletele oamenilor o fac şi acum.